Jelui-m-aș și n-am cui… Sunt o locuitoare a orașului Ungheni. Am 69 de ani, trăiesc singură într-un apartament cu două odăi, soțul șase ani în urma a plecat de pe această lume, aș zice foarte cruntă și nemiloasă, mai ales pentru noi, cei de vârstă înaintată. Aș schimba apartamentul pe unul cu o odaie, că mi-ar fi mai comod, dar și ceva bani aș avea în plus, însă nu găsesc pe cineva care ar dori să facă acest lucru.
Jelui-m-aș și n-am cui… Primesc o pensie de 1680 de lei. E puțin? E mult? Atât statul, căruia i-am închinat cei mai buni ani, mi-a dat ca să-mi duc bătrânețile. Am lucrat la diferite munci toată viața, nu am stat acasă, nu am umblat prin lume după câștiguri mari, cum au făcut-o și o fac alții. M-am gândit, că dacă muncesc zi de zi la mine acasă, îmi va fi răsplătită străduința. N-a fost să fie așa. Când aud la televizor că se vorbește despre cineva că ar avea pensie de 10000-15000 de lei, nu mă dumeresc ce face acesta cu atâția bani și cât de mult a lucrat ca să aibă așa pensie. Parcă toți cu ceva timp în urmă eram egali, cei în vârstă – amintiți-vă de Uniunea Sovietică.
Jelui-m-aș și n-am cui… Închipuiți-vă cum pot eu să trăiesc cu o așa pensie. Aproximativ 150 de lei achit pentru energia electrică, că de gaz natural nu am parte. Atunci când vecinii au tras gaz, eu nu aveam bani să plătesc ca să pot și eu folosi aragazul, așa că acum pregătesc mâncarea la plita electrică. Încă bine că în casa noastră s-a mai păstrat încălzirea centrală, altfel ce mă făceam eu iarna cu căminul să încălzesc două odăi. Dar așa pun de o parte în perioada când nu se face focul câte 300 de lei, ca să achit încălzirea iarna. Alții fac datorii, dar eu nu mă încumet să nu achit la timp pentru căldură. La asociație plătesc aproximativ 60 de lei, depinde cât ne costă liftul, dacă e folosit mult, și tariful crește, dacă sunt mai puțini oameni pe scară, de asemenea acesta crește. Evacuarea gunoiului mă costă 20 de lei, telefonul – 6 lei, 2 lei plătesc pe chitanța cu dungă verde. Toate acestea mă costă 538 de lei.
Jelui-m-aș și n-am cui… Îmbrăcăminte și încălțăminte practic nu cumpăr, dar dacă ceva îmi trebuie, mă duc la piață, acolo se vând din cele purtate. Da, vreau și eu uneori să mă mai înnoiesc cu ceva, dar mă opresc.
Jelui-m-aș și n-am cui… Bătrânețe haine grele, anii dau de știre, așa că bolile nu te înconjoară. Pentru medicamente pe lună cheltuiesc vreo 200 de lei, doar cumpăr din cele mai ieftine. Dar dacă iarna dă peste mine vreo răceală, apoi și 400-500 de lei se duc odată.
Jelui-m-aș și n-am cui… Îmi rămân din pensie 1022 de lei. Dacă îi folosesc pe toți la mâncare, îmi revine câte 31 de lei pe zi. Dar așa ceva se întâmplă foarte rar, că sunt și cheltuieli neprevăzute care cer bani, mulți bani.
Vreau să-i întreb pe cei de la Guvern: ei, care trăiesc în oraș, fără rezerve și fără grădină unde mai poți crește un pătrunjel, un cartof, o ceapă, tot au câte 31 de lei pe zi pentru mâncare?