M-a făcut să scriu această scrisoare decizia Parlamentului referitoare la inovațiile în legislația cu privire la pensii. Mă refer la indexarea pensiilor de două ori pe an. Vedeți, oricât de mult s-ar fi vorbit despre aceste pensii blestemate, cu care nici să mori, nici să trăiești, despre indexarea, recalcularea lor și alte lucruri, despre care nici nu-mi mai amintesc, nimic nu s-a schimbat, cum au fost de râsul găinilor, așa au și rămas. Știți câte nemulțumiri au provocat aceste decizii ale oficialilor ghiftuiți și mulțumiți de sine cu privire la aceste pensii? Nu, nu știți cum bătrânii uneori plângeau din cauza speranțelor spulberate că se vor majora pomenile date de stat. Dar cui îi pasă?
Aș dori să știu cine este implicat în elaborarea unor astfel de prevederi? Cel mai uimitor este că guvernarea a compus legi minunate pentru sine, ei nu se pensionează la 63 de ani, pensiile lor nu sunt de o mie cinci sute de lei, ci aproape cât un salariu, iar nouă, celorlalți, ne rămâne doar să-i invidiem. Și ei, cu salariile și pensiile lor, nu trebuie să experimenteze cu noi, însă vor să producă impresia că lucrează, de aceea se tot sucesc dintr-o parte în alta. Și fiecare născoceală de a lor încearcă să ne-o prezinte ca pe o favoare. Așa ca pe aceste două indexări. La 1 aprilie a anului viitor, nouă, săracilor, ni se promite o indexare a pensiilor de 4% și ceva, iar la 1 octombrie – pensiile (nu se știe cu cât) celor care au mai puțin decât nivelul minim de existență.
După cum am înțeles, a doua indexare se va face din mijloacele economisite în aprilie, datorită acelor 4%. Apropo, doar în 2010, pensiile au fost indexate cu 4,65%, anul trecut – cu 5,3%, iar de obicei – cu aproximativ 7%. Îmi doresc foarte mult să vină la putere asemenea politicieni, care să se gândească la oameni și să-i egaleze în drepturi cu „împăratul și boierii”. Atunci vom putea vorbi despre parcursul european, atunci oamenii ar crede în deoligarhizare, în lupta împotriva corupției.