Cu toții am avut o perioadă frumoasă din viață numită „ copilărie ”, care a lăsat în sufletul și mintea noastră cele mai deosebite emoții trăite vreodată. Pentru mine acea perioadă înseamnă satul Negurenii Vechi, un sat înconjurat de liniștea pădurii, de pitoresc… Însă nici acest sătuc nu a rămas neatins de vremurile pe care le trăim, pentru că și de aici oamenii își iau zborul și uneori mai uită de unde au plecat. Unica lor verigă cu locurile de baștină o reprezintă fotografia, fiindcă ea e un univers nelimitat, într-o lume limitată de soartă, după cum spunea cineva.
Pentru mine fiecare imagine captată de obiectivul camerei foto exprimă o stare de nostalgie, deoarece îmi aduc aminte de cele mai frumoase clipe din copilăria mea, până și clădirea părăsită are rolul ei în viața mea. Ea a fost martorul tuturor jocurilor mele de-a v-ați ascunselea.
Am ales să-mi imortalizez locurile dragi, pentru că transmit o energie pozitivă, chiar dacă au fost realizate alb-negru. Am decis să le prezint astfel cititorului, deoarece capătă o mai mare valoare și pătrund mai profund în mintea fiecăruia care le privește și intră în esența lor. Ele sunt sursa mea de inspirație din care se naște arta frumosului. Din natura de acolo primesc motivația de a fotografia orice colțișor și pot afirma că sunt mândră de ceea ce fac și ceea ce transmit oamenilor, atunci când îmi privesc lucrările.