În Basarabia sec. XIX și începutul sec. XX au existat peste 40 de grădini și parcuri moșierești. În urma schimbărilor de mentalitate a oamenilor, consecință a evenimentelor de la începutul sec. XX, unele din ele au dispărut, altele au avut de suferit enorm. Publicația respectivă ne va da posibilitatea să cunoaștem istoricul și importanța naturală a unora din ele.
1. Localitatea Cubolta de lângă Bălți, pe parcursul sec. XIX, a concentrat cele mai multe personalități cunoscute în Basarabia de atunci: Ștefan Leonard, Pavel Leonard, Ion Halippa, Sergiu Grossu-Cuboltean, G. Viforeanu etc.
Leonarzii au apărut în Moldova în a doua jumătate a sec. XVIII. Pe la 1783 satul Cubolta devine proprietatea boierilor din această dinastie, veniți din Constantinopol, care se așază cu traiul aici. Acesta era Ștefan Leonard cu familia sa, care cumpără cu bani grei moșia cu tot cu sat. Sădind o livadă rară, construiește în mijlocul ei un frumos conac. Nu departe ridică biserica Cuvioasa Elizaveta, în amintirea fiicei sale Elizaveta, decedată subit la numai 15 ani și înmormântată în cavoul din curtea bisericii, construit din marmură adusă din Italia. Unele surse ne mărturisesc că în parc erau instalate statui din marmură. În fața conacului Ștefan Leonard a construit un havuz, în mijlocul căruia se înălța o statuie din marmură (astăzi dărâmată) din care apa sub presiune se ridica la câțiva metri. În prezent nu a rămas nici urmă de statui, dar și alte elemente peisagistice. Oricine poate intra și ieși liber și prin găurile făcute în plasa groasă de metal, care cândva îngrădea tot teritoriul.
”Parcul Cubolta rămâne un Monument de arhitectură peisagistică de azi”, scrie Petru Tarhon, dr. habilitat, profesor universitar, Om emerit.
2. Fondarea parcului vechi dendrologic din satul Brânzeni, Edineț este legată de numele vestitului bancher-filantrop Vasile Stroescu (1845-1926). După ce prin anul 1880 a fost construit conacul cu două nivele, care mai târziu a servit bloc de studii pentru studenții Colegiului Agricol, V. Stroescu în anul 1882 pe o suprafață de 2 hectare sădește un parc dendrologic de o rară frumusețe în care își găsesc locul mai mult de 35 de specii de plante arborescente cu un efect mare decorativ, în majoritate de origine străină. Era un complex de livadă-parc, are se întindea pe panta de sud și cuprindea livezi, bunuri agricole, plantații de alei, raportat la parcuri de stil landșaft.
În descrierea parcului de cercetătorul științific al Grădinii Botanice din Moldova, P. Leontiev (1977), se menționa că în poiana centrală alături de bradul de Grecia creștea un exemplar de molid oriental, iar în partea de est a parcului – nucul negru. Astăzi se constată că aceste și alte specii au dispărut. Până la cel de-al Doilea război mondial și chiar după război, pe când încă activa Școala agricolă, parcul era mult mai bogat (35 specii) și mai îngrijit. Astăzi din plantațiile vechi au rămas vreo 25 de specii de plante arborescente. Speciile dispărute pe parcurs au fost înlocuite cu altele de pădureț, cireș sălbatic, dud, păducel ș. a., însă mai puțin decorative.
Se cere conservarea și îngrijirea acestui excelent parc dendrologic, care include după cum s-a văzut, specii de plante din multe regiuni ale globului pământesc.
3. Parcul dendrologic din Cernoleuca, Dondușeni, a fost creat pe la sfârșitul sec. XIX de unul din marii oameni de știință, pedagog, naturalist, vestit filantrop, născut în localitatea dată la 1860, Este vorba despre Constantin Kazimir – român de origine poloneză. Acest mare om de știință și filantrop a făcut studiile la Academia Agricolă, a studiat fosforiții din solurile Basarabiei, a elaborat măsuri eficiente de luptă împotriva dăunătorilor pomiculturii, viței-de-vie și altor culturi agricole. Prin 1894 el fondează un parc dendrologic, iar pe teritoriul lui construiește Școala pentru copiii țăranilor, Școala Parohială cu cămin, care se încadrau excelent în compoziția peisagistică a parcului.
Școlile de pe teritoriul parcului au funcționat normal până la ”eliberarea” Basarabiei de către Rusia comunistă. Dintre toate construcțiile vechi plasate în parc astăzi se mai păstrează blocul Școlii Parohiale, căminul, blocul școlii vechi și altele. Dintre plantele arborescente decorative se păstrează așa specii precum molidul înțepător, paltinul de câmp, nucul comun, cireșul amar, teiul de Caucaz, plopul alb, salcia albă, paltinul de munte, arțarul american, frasinul obișnuit, ulmul velnus ș.a.
În felul său C. Kazimir a fost o personalitate cu gândire analitică. Ideile sale de fondare a parcului și construcție de școli și altor edificii pe teritoriul lui, care s-au încadrat excelent în structura compozițională a parcului, au fost și rămân originale. El pentru prima dată în Basarabia le-a implementat în practică, demonstrând vitalitatea lor. Ca om de știință, naturalist și pedagog, C. Kazimir a înțeles just rolul parcului în educația ecologică și estetică a elevilor. Și nu numai. O bună parte din viața lor (10-12 ani) elevii o petrec în școală. De aceea nu mai puțin important este parcul pentru sănătatea lor.
4. Parcul dendrologic din Corestăuți, Ocnița a fost fondat de moșierul Nicodim Crupco în anul 1903, care deținea o sută de hectare de pământ pe moșia satului. Boierul a locuit permanent în Corestăuți până la al Doilea război mondial. Alegerea teritoriului pentru sădirea parcului a fost foarte reușită. Mai bun relief fizico-geografic pentru amenajarea lui în stil landșaft combinat cu cel regulat nici nu se putea. Parcul se întinde pe pantele a două dealuri, situate față în față sub un unghi mic, poalele cărora se sprijină pe un șes, prin mijlocul căruia curge râușorul Racovăț (prin localitățile Mărcăuți, Bălcăuți, Târnova, Brânzeni) până își varsă apele în râul Prut. La mijlocul pantei de sud a parcului moșierul a construit conacul și alte edificii.
Ca element de bază al parcului servește flora dendrologică variată (peste 30 specii) de plante arborescente, în mare parte autohtone. Dintre cele mai importante sunt jugastru, paltin de munte, castan porcesc, tei argintiu, plop alb, fag comun, molid european, castan roșu, corn, plop, stejar pedunculat, alun etc. Toate aceste specii și-au găsit locul cel mai potrivit în parcul respectiv, creând compoziții peisajistice fermecătoare. Toate aceste creații ale naturii se completează excelent cu câteva lacuri alimentate cu apă de râul Racovăț. Bogăția peisagistică moștenită de generații ne cere tuturor celor care îl vizitează o atenție deosebită.
5. Parcul dendrologic de vilă Mândâc este situat în localitatea cu același nume, Drochia, fondat în 1896 pe lângă vila moșierului polonez C. Ohanovici. Evident, ceea ce este astăzi nu corespunde parcului creat inițial, dar cu toate acestea este deosebit în felul lui. Pe parcursul timpului a suportat diverse intervenții care, bineînțeles, i-au știrbit din imagine.
După cel de-al Doilea război mondial, parcul a fost exploatat o perioadă îndelungată de organizațiile sovietice care nu aveau nimic comun cu menirea lui. Au ridicat noi construcții pe teritoriu, au lichidat multe specii de plante, au devastat cavoul familial și vila lui C. Ohanovici. După scrierile cercetătorului P. Leontiev, cu adevărat parcul și-a perdut farmecul de altă dată. Dar se mai păstrează unele grupe de conifere care înconjurau parterul vilei cu florării și arbuști. În special se păstrează bine grupul de molizi obișnuiți de lângă vila devastată, exemplare de alun cu frunze roșii, care nu se întâlnesc în alte parcuri. După planificarea lui compozițională parcul de la vila Mândâc este unic în republică. În prezent aici cresc reprezentanți a 4 specii de conifere și 36 de reprezentanți ai speciilor de plante angiosperme (12 de arbuști și 25 de arbori).
În general, toate parcurile moșierești create pe această așchie de pământ românesc sunt sau, mai corect, au fost unicale.
Pentru a aprecia calitățile unui parc voi menționa cele scrise de arhitectul V. Dormidontova (1988): ”…parcul este o operă de artă, e nu numai locul unde te poți odihni și distra. Acesta este un muzeu al naturii și sinteză specifică a multor arte și o unitate a trecutului și prezentului”.